Belleiza's Weblog

Comme ooooon! De ce sa fim seriosi?!

SCUUULEEEEE

leave a comment »

de cand n-am mai scris, blogul meu si-a schimbat aspectul, asa ca abia am gasit cum sa fac sa postez ceva…dar iata!

azi dim. am realizat ca am in usa o trusa de scule. trusa serioasa, pornind probabil – printre altele – de la nevoia mea de suruburi. doar ca nevoia mea de suruburi nu implica neaparat cunoasterea sculelor, asa ca iata-ma studiind. mare lucru tot nu intzeleg, in schimb am gasit doua chestii (scule, in limbaj profesionist) care-mi plac la nebunie!!!

prima este testerul de voltaj – uite ca m-am pierdut si in genuri – si care este foarte aratos asa, transparent, cu rosu si metal… o poezie! 

a doua chestie – nu pot sa-i spun scula ca prea e delicata – e instrumentul de pick up magnetic – HABAR NU AM ce face! dar pana una alta, are un aspect aristocratic, de stilou, si are un varf …ceva cu scopic, acuma nu-mi vine cuvantul!

ehhhh! si ceva la care ii gasesc utilitatea fara sa ma gandesc care o fi e ciocanul! ca doar vine Craciunul, si va trebui sa sparg niste nuci…

pam-pam!

P.S: dupa ce mi  s-a lipit de niste metale incep sa ma dumiresc ce-i cu pick-up-ul, si mi-am adus aminte si ca-i telescopic. deci….

Pam-pam!

PPS: m-am gandit ca daca mai scriu un ps, o sa pot sa inchei cu…

Pam-Pam!

Anunțuri

Written by shhh!

Noiembrie 24, 2011 at 3:51 pm

Publicat în je

Nirvana

leave a comment »

azi când mi-am deschis frigiderul am descoperit Nirvana.
stă prinsă în ghețurile efemere ale congelatorului, în ediție spcială aniversară de 10 ani.
îmi caut o expresie de beatitudine. nu găsesc.

Written by shhh!

August 7, 2011 at 9:16 am

Publicat în je

din grijile vecinilor

leave a comment »

dimineaţa spre lucru. cobor scările. se întâlnesc două vecine.
– Bună dimineaţa dragă, da’ de unde vii aşa devreme?
– Apăi dragă, de la magazinu’ ăsta nou ce s-o deschis.
– Da ce magazin dragă?
– Ăştia cu puii au deschis un nou magazin aici, în locul unde o fost ăia cu pâinea.
– Da? no, nici n-am ştiut! da dau ceva gratis?
– Dau, dau. la (nu ştiu ce) dau o pungă de pipote.
– No, păi trebuie să mă duc şi eu pe acolo.
şi pleacă în grabă.
la câteva blocuri distanţă, alţii:
– Păi să-i ia naiba, că nu mi-au dat.
– Păi o zis că au avut numa pentru primii 500…
– Şi-s io de vină că n-am ştiut? de ce nu dau şi ei la toată lumea!
atat am auzit din dezbatere, dar pot să-mi imaginez şi ce-a avut de zis vecina mea grăbită să mai prindă ceva…

Written by shhh!

Iulie 29, 2011 at 8:23 am

Publicat în je

de vacantza

with one comment

stitzi, chestia aia pe care o asteptam cu totzii.
imaginea mea despre concediul de anul acesta: 2 luni de libertate cand imi iau ruxacul in spate si colind dupa bunul plac, naiba stie pe unde, dar nici nu conteaza, pentru ca in doua luni ai (aparent) tot timpul din lume.
ei bine…NU. peeeentru caaa: alea doua luni de libertate nemarginita au intrat la apa foarte si au devenit cam doua saptamani pe care acum nu stiu unde sa le plasez sa dea mai bine. si ca si cum asta n-ar fi suficient, a inceput sa ma streseze si LOCUL in care am sa petrec zilele numarate ca din punga unui zgarcit.
parca nici nu mai am chef de nimic!

Written by shhh!

Iulie 22, 2011 at 9:50 am

Publicat în cam asa...

m-am născut de ziua mea

leave a comment »

Deci, de ieri e tot ziua mea, care e azi. Si-s felicitată și sunată (poate ar trebui ca în zilele astea să le sunăm pe mame, ca să le felicităm pe ele, mă gândesc…e doar o idee!).
întrebarea invariabilă (și frustrantă) până acum a fost: și ce faci de ziua ta?
pai nu știu, ce pot să fac? e o zi de miercuri, așa că m-am dus pe la job, că de, deși m-a sunat un nenea din CO să mă felicite de ziua mea, liber nu mi-au dat (și rezultatul convorbirii oricum a fost că nenea s-a suparat că io nu știam cine-i el…păi nu știam, pentru că – ș-am aflat asta de la Dia – oamenii care au suferit traume în copilărie n-au memoria numelor ( judecând după asta eu cred că am avut traume mari în copilărie) plus că de unde să știu eu cine-i in CO (VOI ȘTIȚI?)
trecând PESTE asta, am venit acasă, unde mă aștepta obișnuitul praf de vară, unde NU mă aștepta ceva cald de mâncare, și rufele erau încă la soare. așa că până mi-au fiert cartofii, am aspirat (CÂND altcândva să aspiri dacă nu în ziua în care soarele ajunge în poziția în care era când te-ai născut?), am spălat pe jos, adunat hainele și acum mă pregătesc să vrăjesc niște cartofi să se gratineze. tort NU fac, că nu mi-i poftă, dar mi-am dat seama că de fapt de ziua noastră asta ar trebui să se întâmple: cineva să se îngrijească să fim odihniți, iubiți și hrăniți.
pam-pam!

Written by shhh!

Iulie 6, 2011 at 12:01 pm

Publicat în je

protest personal

leave a comment »

de cateva zile de cate ori imi deschid pagina de facebook, e plina de proteste impotriva celor care macelaresc caii din pădurea Letea. da, sunt absolut de acord cu protestul. dar, hello! v-a trecut vreodata prin minte să protestati în fața magazinului din care vă cumpărați salamul, muschiuleții, pateul și alte produse animale (care, by the way, provin tot de la animale MACELARITE!) sau nu, alea-s alta poveste! la fel cum alta poveste este friptura din farfurie, înecata în sosul ăla delicios care și de data asta v-a ieșit fabulos. și cum naiba să compari calul din pădurea Letea cu puiul din supa mea! mă iertați! puiul asta A FOST CRESCUT ca să ajungă în supa mea! (reușiți măcar să cuprindeți enormitatea asta?) Iar căprioara sau porcul mistreț care au ajuns pe masa mea, ei bine, au fost vânate LEGAL! ÎMPUȘCATE! ÎN PĂDURE! și așa au ajuns ele în magazinul de specialitate la care m-am aprovizionat eu, bunul OM, europeanul de mine, care știe ce e trendul și ce e bine!
MĂ LĂSAȚI!!!!?

Written by shhh!

Mai 19, 2011 at 8:00 pm

Publicat în je

sambata dimineatza de martzi seara

leave a comment »

am o zi de vulnerabilitate emotzionala. pe care chiar mi-am permis-o: cu muzica, starea, plutirea, ușoara tristețe și cu toate celălalte fiice ale unei zile vulnerabile. spre seară m-am gândit că aș face o prajitura. așa ca m-am ridicat din hamac (pana la care, apropo, nu-mi ajunge cablul de net si nici nu vad nimic la lumina zilei din cauza ecranului reflectorizant – case closed) – deci m-am ridicat, am lăsat cartea pe masă și am intrat în bucătărie. am scos tot ce aveam nevoie și m-am apucat să frec galbenușuri, să bat spume, să curăț și să caramelizez mere. și pe când frecam mai cu zor gălbenușurile și zahărul, brusc s-a făcut o frumoasă sâmbătă de vară și mi-am dat seama că mă uit la aluatul de prăjitură la fel cum o făceam când eram copil: cu aceeași speranță, poftă și mulțumire, cu avantajul că acum puteam să gust oricât din compoziție, pentru că nu e nimeni care să-mi spună că o să mă aleg cu o durere de burtă (cu care m-am ales) și cu dezavantajul că nu are niciun sens să întreb: mamă, e bine, pot să pun făina?, sau e gata spuma?! (pana la urmă tot am sunat-o pe mama să întreb ceva, orice, dar trebuia să participe) și la fel, când am terminat (mi-am pus serios întrebarea dacă nu tocmai pentru acest moment am făcut prăjitura) am curățat vasul după vechiul protocol (chit că nu fusesem cuminte și gustasem prea mult din compoziție): deget, limbă și doar după asta burete și apă.
acum aștept minunea…

Written by shhh!

Mai 17, 2011 at 6:40 pm

Publicat în je