teatru ca distractie
la sfarsitul unei zile de munca ma mai duc si la teatru, ca…s-asta-i un fel de…datorie, chiar daca uneori tare greu de platit pretzul de timp petrecut la cate un spectacol.
dar sa trecem peste asta.
acuma m-a pus pe ganduri motivatzia oamenilor de a merge la teatru. clar ca ne ducem pentru a ne DISTRA. doar ca distractzia poate lua diferite forme, iar teatru este totusi o forma ceva mai rafinata de…distractie. numai ca unii cunosc o singura modalitate de a o face, si anume rasul. si cu cat rad mai tare, cu atat inseamna ca s-au distrat mai bine. si nu, nu conteaza ca ceea ce se intampla pe scena nu este si nici nu incearca sa fie amuzant sau parodic, n-are niciun fel de importantza ca spectacolul este pe alocuri poetic, n-are relevantza ca are si usoare note de tragic existentzial! la naiba cu toate astea! noi am venit aici ca sa ne DISTRAM, si-o vom face indiferent de circumstantze! si vom rade, daca trebuie (si mai ales daca nu) in hohote, pana-i vom face si pe actorii de pe scena sa se intrebe in ce naiba joaca ei de fapt!
„Cu mulţi ani în urmă, „un grup de cercetători“ interesaţi de psihologia văzului au făcut următorul experiment: au proiectat dinaintea unei comunităţi tribale, lipsită de orice contact cu civilizaţia modernă, un film poliţist. La sfîrşitul proiecţiei, privitorii au fost întrebaţi ce-au văzut. Au dat toţi acelaşi răspuns: două găini pe o pajişte. Stupefiaţi, experimentatorii au derulat filmul şi au constatat că, într-adevăr, într-o secvenţă de cîteva secunde, pe ecran apăreau două găini. Din întreaga poveste, privitorii nu reţinuseră decît singura imagine care avea oarecare legătură cu experienţa lor de viaţă şi de civilizaţie. Restul fusese fie obscur, fie neinteresant.”
așa începe domnul pleșu un articol de care mi-am amintit când ți-am citit textul. și acesta cred că e motivul: fie pentru că nu prea au avut un contact sănătos până acum cu „civilizația teatrului”, fie că n-au avut contact până acum cu civilizația „teatrului de calitate”. au văzut doar „două gini și o pajiște”.
hegheș
aprilie 20, 2011 at 9:15 am
just!
shhh!
aprilie 20, 2011 at 9:25 am