jocul e joc
iar Dumnezeu când se joacă, pictează fluturi și copaci și oameni, care continuă jocul.jocurile noastre de multe ori sunt mâzgaleli, nu au reguli și contururi determinate. seamană a ceva, aduc a viață, au linii, dar cât de clare și ce semnifică? sau nu asta conteză? contează doar jocul? ce se întâmplă dacă uităm de joc, daca uităm că avem o pensulă în mână? dacă în loc să pictăm aripile fluturelui le încărcăm cu argilă, pentru că ne e mai la îndemână? ce va face fluturele? cum se va juca? va avea oare bunăvoința să hrănească o floare? va fi el mai înțelept și nu va uita de joc?
iar noi? o să ne bucurăm de floare și n-o să avem habar că s-a născut din sacrificiul unui fluture care ne-a iertat.
