;lhcdwvcgqv vkjb
nu am cuviiiinteeee! e caaald, mi-e topit creierul, vad totul in ceatza! monitorul se holbeaza la mine si vrea cuvinte noi, castile imi urla in urechi cuvintele pe care monitorul le cere, dar legatura spre degete se impiedica de masa de caldura. pe unde? daca se intampla in craniu sau mai incoace aceasta intrerupere? este un mister! pe undeva ceva inceteaza sa mai functzioneze, si nu ma mir ca o face, dupa patru ore de munca mai mult intuitiva.
culorile pe care le vad dau spre un cetzuliu, nedefinite, senzatziile dau spre semi-adormit, perceptziile sunt estompate si nu m-ar mira daca la un moment dat as chiar arde, pentru ca simt cum imi dogoresc porii. i know, toata chestia asta se numeste canicula si ma incanta – dar nu asa.
ma incanta acasa, intinsa in pat si cu o carte in mana, cand pot sa astept seara ca sa prind viatza, ma incanta undeva la munte sau ma incanta la mare. nu in birou, nu cu ’shpe mii de chestii de facut, nu cu altzi oameni dondanitori in jur, nu cu termene limita, nu cu scaunul care se rupe sub mine, de la cat stau in el…
oooooff!
